“Un copil” de Radu Deac

din seria “Ziduri de hârtie”



Şi copilul ce-mi stă în faţă
ruşinat şi iubitor
poate e cel din mine
pierdut într-un timp anterior
cu zâmbetul lui innocent
ce-mi redă pacea
e lumină pură în a mea văgăună
şi-ntr-aceste ziduri de hârtie
îi simt ochii cum mă mângâie
şi-mi dăruieşte alinarea
şi-mi arată dragostea
iar bezna deodată-mi dispare
şi nu mai ştiu disperare
căci fericirea lui mă amorţeşte
iar gîndul lui îmi povesteşte
să nu mă las păgubaş
că doar deznădejdea mea mi-e vrăjmaş
acest copil îmbăiat în soare
e cel ce-mi oferă poezia
ce-mi spulberă cruzimea
e prin ochii lui ce-nvăţ iubirea
şi-i curăţia lui ce-mi oferă nemurirea