“Rugăciune” de Radu Deac

din seria “Ziduri de hârtie”




Străbate-mi trupul
şi mi-l arde
şi-mi scoate veninul din sânge
nu vreau s-o ştiu că plânge
deci rupe-mă-n jumătate
şi m-aruncă dintre pietre
dintre fiere şi zdrenţe
iar eu preţ de infinit
nu-ţi voi pierde gândul
ci voi râde mai puternic
şi mai deschis mă voi simţi
de-acum gol vreau să mă ştii
dar tu mă ştii
oricum aş fii
caut alt tapet pe ochii mei
totuşi şi pentru ăsta îţi mulţumesc
dar tu o ştii
învăluieşte-mi starea
să uit de amar
şi-mi oferă iar marea
şi-nspre nesfârşit zarea
pălmuit ţi-aşez omagii
prescrise pe informaţii
în timp ce intonaţii şi vibraţii
răsună din personagii
de-ajungem un singur pământ
legând o rugăciune