“Pentru Excelenţa Sa” de Radu Deac

din seria “Ziduri de hârtie”



Cine eşti tu să-mi judeci mie viaţa
să faci pe Dumnezeu în faţa mea
să-mi explici că ce fac e greşit
să-mi iei din timp căci asta merit
eşti doar o alcătuire de instincte
ca şi mine,
dar ai, spui tu, virtuţi şi atribute
mai înalte şi mai juste
decât mine,
deci poţi scuipa verdicte
şi-mi poţi mânji ochii cu gratii
cu fier, cu noroi şi raţii
ai funcţii şi denumiri distinse
şi-mi faci din suflet focuri stinse
mi te-adresezi, de sus, cu vorbe alese
şi-mi cureţi gândul murdar cu pedepse
eşti nobil şi-ţi protejezi societatea
educat şi respectat
tu oferi dreptatea
defapt tu eşti călăul nostru
al meu şi-al celor ce-ţi ştiu rostul
eşti monstrul ce omoară vise
o boală cu repercusiuni sinistre
tu transformi oameni în resturi
din distracţie, doar din gesturi
tu rămâi doar excelenţa ta
căci noi resturile avem alta