vineri, 25 iulie 2014

DAY OUT OF TIME !

Day Out of Time !!!

"Earth and Air shall work together
in the background, still, the Water
with the Fire ever burning
ever guiding us to Higher!"

Today, kin 8, Yellow Galactic Star (25th July 2014), we are celebrating the Cosmic Day out of Time !!!

Enjoy the sun! And have a Happy New Year !!!

T(E) = ART

TIME = ART

Year of the Yellow Galactic Seed (2013/2014)

Yellow Galactic Star, Kin 8
(25 JULY 2014)

COSMIC DAY OUT OF TIME !!!

LET'S CELEBRATE !!!

Allow the SELF to step out of disharmony !

Let the SELF feel FREEDOM, IMMORTALITY, TIMELESNESS !
(even for at least one day)

This Day Out of Time will initiate Humanity into the new Year of the Red Solar Moon !
For more information on the Synchronic 13:20 Cosmic Time System, the 13 Moons/28 Days Calendar System and the Tzolkin please visit the following webpage:
http://www.lawoftime.org/events/day-out-of-time-2014-events-listing.html

You should also know that today/this weekend is the Mayan New Year, the Gnostic and Pre-Niceean Christian New Year, the New Moon and (on the 27th) the end of Ramadan.
If you know about other events please let me know!

Jah bless!

vineri, 18 iulie 2014

"To Believe or to Know?" by Radu Marin Deac

To Believe or to Know?
 
That is the question.
 
As for the answer, opinions vary.
 
The Greek philosopher Proclus demonstrated, based on Plato's comments on the aspects of Being and Becoming, that Opinion or "Doxa" partakes of "that which comes into being and passes away in later time".
 
Proclus also added that Opinion can be identified as being divisible and composite and as a major contributor in the process of differentiation.
 
At a higher level of perception, Proclus, continuing the comment on Plato's discourse, identified Understanding or "Dianoia" as partaking of "that which always is", characterized as unchangeable, stable and incontrovertible.
 
To Believe or to Know?
 
At this point, leaving Opinion(s) behind, we shall investigate the objective meaning of these words.
 
In order to do that we first have to understand what a word is.

A word, according to www.dictionary.cambridge.org, is "a single unit of language that has meaning and can be spoken or written".
 
A word is also composed of various letters (in writing) and sounds (when spoken).

A letter, according to www.dictionary.cambridge.org, is "any of the set of symbols used to write a language, representing a sound in the language".

An alphabet, according to www.dictionary.cambridge.org, is "a set of letters arranged in a fixed order, used for writing a language".
 
Now, going back, we see that a word is actually composed in a system of letters (symbols) known as the alphabet.

A code, according to www.dictionary.cambridge.org, is "a system of words, letters, or signs used to represent a message in secret form, or a system of numbers, letters, or signals used to represent something in a shorter or more convenient form".
 
To decipher a code one would need to know the symbols and their meaning, as well as the meaning of the combined symbols (like words).
 
Without going into deep esoteric meanings of the symbol "A", let's assume that its only meaning is the sound that it produces when read (we will consider the English language in this case).
 
Considering any composite symbol, for example "apple", one will decipher it by going through all the individual symbols, "a", "p", "l", "e", and deciphering them first.
 
We have deciphered the individual symbols and can now identify the sound of the composite symbol "apple", but what is its meaning? Where to find that?

A dictionary, according to www.dictionary.cambridge.org, is "a book that contains a list of words in alphabetical order and that explains their meanings, or gives a word for them in another language; a similar product for use on a computer".
 
In conclusion, we can consider the Dictionary as partaking of Understanding rather than Opinion.
 
(And yes, this whole demonstration is a paradox because I have used the dictionary to demonstrate that the dictionary partakes of Understanding - and now you may also understand the nature of this dualistic reality)

"To believe" is defined as to "accept that (something) is true, especially without proof" (http://www.oxforddictionaries.com) and/or "to think that something is true, correct, or real"(www.dictionary.cambridge.org).

"To know" is defined as to "be aware of (something) through observation, inquiry, or information" (http://www.oxforddictionaries.com) and/or "to be familiar with or have experience and understanding of" (www.dictionary.cambridge.org).
 
To Believe or To Know?
 
So far we have demonstrated that a word is a code and we have defined our two words (better said, we have deciphered our two codes).
 
But what does one or the other imply and how do these codes function?
 
Let's analyze the definition of "to believe" and let's see what information can we extract from it.
 
According to the definition, "to believe" (something) implies accepting (something) and lack of proof/evidence (of that something), which also implies that a demonstration (of that something) cannot be made.
 
"To know" (something) implies observation (of that something), inquiry or information (about that something), or differently put, it implies familiarity (of that something) or, again differently said, experience (and understanding) with/of/in (that something).
 
We shall now investigate the definitions of the concepts implied by "to believe" and by "to know".

"To accept" is defined as to "consent to receive or undertake (something offered)" or to "give an affirmative answer to (an offer or proposal); say yes to" (http://www.oxforddictionaries.com) or "to believe that something is true" (www.dictionary.cambridge.org).

"Proof" is defined as "evidence or argument establishing a fact or the truth of a statement" (http://www.oxforddictionaries.com) or as "a fact or piece of information that shows that something exists or is true" (www.dictionary.cambridge.org).

"Familiarity" (of something) is defined as "close acquaintance with or knowledge of something" (http://www.oxforddictionaries.com) or as "a good knowledge of something, or the fact that you know it so well" (www.dictionary.cambridge.org).

"Experience" is defined as "practical contact with and observation of facts or events" (http://www.oxforddictionaries.com) or as "(the process of getting) knowledge or skill from doing, seeing, or feeling things" (www.dictionary.cambridge.org).
 
From the definitions above an interesting aspect is to be found regarding our two codes.
 
By identifying the implications of each code, we can observe that "to believe" and "to know" differ not only in their composing elements and also their definitions, but that the two imply (or impose) different perspectives (of that something).
 
As we can observe, "to believe" implies a perspective of detachment/separation (from that something), which is supported by the fact that it cannot produce any "fact or piece of information that shows that that something exists or is true" which is basically part of its ("to believe") definition.
 
On the other hand, "to know" implies a perspective of connection (to that something), which is supported by the fact that it implies "practical contact with" (that something) and familiarity ("close acquaintance with or knowledge of something").
 
To Believe or To Know?
 
Let us now define what a sentence is.

A sentence is "a group of words, usually containing a verb, which expresses a thought in the form of a statement, question, instruction, or exclamation and starts with a capital letter when written" (www.dictionary.cambridge.org).
 
Now let's consider the implications of a spoken or written sentence from a first person perspective.

When a person talks about himself (first person; ex. "I am doing this") that person is making use of the alphabet and of the dictionary to form a sentence (or various sentences), which in these situations (first person) are actually statements or otherwise said, affirmations, meaning "to state something as true; from the verb "to affirm" (www.dictionary.cambridge.org).
 
Do "I believe" or do "I know"?
 
Thus we reach a very interesting point in our "story".
 
Contrary to what we were made to think, "to believe" actually causes us to embrace a perspective of separation and detachment (and ultimately, duality).
 
On the other hand, by experiencing and by being "aware of (something) through observation, inquiry, or information", we can "know", thus embracing a perspective of connection (and ultimately, unity).
 
It is not my intention to elaborate on the concepts of duality and unity in this context, for the objective demonstration has been made and each reader now has the opportunity to reach his own conclusion in his own time on his own account. Also, I will not elaborate on the metaphysical proprieties of sounds and words in this article.
 
I will however propose a small "assignment". Please read the "Nicene Creed", the first prayer of the Christian Church amended in 325 AD.

https://www.ccel.org/creeds/nicene.creed.html
 
To believe or to know?
 
There is no question.

luni, 14 iulie 2014

"WHY DID THE BUDDHA TEACH?" by Radu Marin Deac

A student asked an old seer:
“If the Buddha had no desires, why teach?”.

The seer answered:
Oh of that which is, look but around thyself!

Give ear to the words of mortals and find their moan and find their cry, find their gossip and their lie.

One is born in Aid and struggle, thus the Aid is born in one.
Be it innate like the march, be it else, ’tis but the Mind.

One can alter it by breath, thus the good and bad arise.
But remember, oh poor mortal, ’bout the Moon and Sun and Tides.
For ’tis them that shewn us Light upon the inexistent night.

Oh of that which is, leave now and reason with the foul, the mortal, the passion, the not satisfied.
Reason, oh of that which is, with thy brothers and thy sisters and find the understanding.

For if reason be not found, understand one is alone.
As to reason is for two, so discourse is for the one.

If the ears are sealed and dry, one can try and try and try.

For the others will be thrilled by the teachings of the teacher.
But the teacher, if one wise, will say “Leave, desire creature!”.

Ever following the lines and the laws and rites of teachers, ears of sealed and cry and dry have their doubt signed by the preachers.

Then the scholars and the rulers will seek truth and light in outer, thus they will forget their Self in abysses ever darker.

If in darkness one would linger, words and colors will be lost, and the veil of Isis, thicker, ever thicker to exhaust.

Become, oh of that which is, free of teachers and of preachers, free of lines and laws and rites, of desires like the creatures.

Seek and reason with the master, for he is but one of mortals.
Do not linger in the vastness of the world with not one portal.

Remember, oh ye man of Man, that men see gods as merely rulers, but that such is not accepted by the sages and the scholars.
Then the mages and the wise speak they reason with these rulers, thus ’tis clear, beyond mere lies, of the vastness of the Ruler.

As so, oh of that which is, I tell thy Spirit “Rise”!
Rise and govern thy own path! Rise and rise and rise!

To thy question as of “Why?” I can only speak “Why not?”.

Seek and answer, thou shall find that the answer is a lie!

Be it true or be it false, be it hearted, be it doubt, ’tis but thy own reason upon the things from low to high.

joi, 22 mai 2014

"Pace" de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”

Pacea e un soare
ce se joaca de-a caldura
pace e o mica floare
ce-mi zambeste-o vara-ntruna
pace e un ceai fierbinte
savurat printre zapezi
pace e-un izvor cuminte
strabatut de ape limpezi
pace e-o culoare verde
invartita-ntr-o hartie
pace e in cel ce crede
in ce simte si o scrie
pacea o vedem pe cer
chiar de-s nori sau e furtuna
pacea o simtim in nopti
n-acea liniste nocturna
pacea o putem gusta
in saruturi inocente
pacea o putem afla
doar in ganduri coerente
pacea o stiu de pe nisipuri
printre valuri privind zarea
pace e in rasarituri
ce imi curata si sarea
pacea e acolo-n stele
dupa ce trecem de luna
pacea-i in visele mele
si in tot ce-i vorba buna
pace ai chiar si plecat
calator prin alte lumi
pace ai cand stii exact
ca nu sunt ore, ani sau luni
pacea e in doi
de vrei sa-mi dai opusul
pacea e in noi
caci defapt suntem unul

"Un gând" de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”


Ce este-un om, ce
nu-si intelege cuvintele
ce-i un poet, ce
nu-si desluseste strofele
ce-i un batran, ce
nu stie si nici n-are vreo poveste
ce-i un detinut, ce
nu a mai primit de mult vreo veste
instantul e ca toti sunt morti
ingropati de vii in sorti
s-au inecat in plans
s-au pierdut in uitare
s-nelinistiti, nu blanzi
macinati de nepasare
ce-i uman in ura
in indiferenta
in mizerie-nvartindu-ne
in inconsistenta
ce-i real in minciuna
decat incompetenta
ce-i real in frica
decat, clara, absenta
deci care-i intrebarea
cand imi primesti negand
ca ce vrei tu, raspunsul
e pur si simplu-n gand

"Pe-o plaja veche" de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”


Cand mi-ai intrat in ganduri
erai decat o fata
era demult in timpuri
pe-o plaja veche arsa
iti cautai drumul spre soare
intre apus si rasarit
iti dezmierdai oasele-n mare
si-ti odihneai pielea-n nisip
te jucai cu luna-n valuri
vegheata fiind de stele
traiai din vise nu din planuri
fara resentimente
dansai cu vantul fermecata
langa foc sub constelatii
mi-erai vara dezbracata
de orice fel de complicatii
eu te pastrez inca in ganduri
de cand erai o fata
te regasesc mereu in randuri
in versuri si in arta
alta lume-acum ne-a inghitit de vii
iar timpul aspru ne-a rapit visul de a fi copii
strazile prost asfaltate ne-au pierdut pe alte drumuri
printre stari decolorate, prin orase printre trupuri
nu stiu ce sunt acum sau cum ma cheama
tu poate esti femeie
dar te pastrez mereu in ganduri
zambind pe-o plaja veche

"Câine” de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”


Ma-ntrebi de ce ma uit furios la tine
cu sange-n ochi si spume-n vine
de ce-s turbat si-nghit gunoi
ras de par, plin e noroi
scuip venin, miros a boli
si mi-arat coltii la voi
de ce sunt aspru, nemilos
fara sarm, libidinos
eu sunt ceea ce-ati facut
sunt schimbat precum ati vrut
sunt un suflet ciopartit
intre diavoli impartit
impartind aceleasi zale
cu meschine animale
ce le simt cum rup din mine
lasandu-mi rau in loc de bine
lasandu-mi negru, intuneric
pe cerul meu candva angelic
s-un caine acum latrandu-si moartea
ingropandu-si libertatea

"Straini" de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”


Sunt un calator prin lume
cautandu-mi libertatea
printre rauri, munti si mari
printre orase, sate, tari
esti la fel ca mine, poate
o straina printre zari,
cu-n parfum de dor si noapte
ce il porti doar tu in par
nici eu nu stiu ce intamplare
mi te-a trimis intr-o scrisoare
mi te-a adus perfect descrisa
intr-o pagina nescrisa
scrisa fiind decat adresa
pe un plic purtat de vanturi
ce la fel de-ntamplatoare
mi-au soptit a tale ganduri
a tale visuri le-am pastrat la mine in suflet
si cu noi sperante mi-am hranit obositul cuget
suntem straini unul de altul
printre straini nestiind de altul
cunoscandu-ne durerea
ascultandu-ne tacerea
asteptand zorii cuminte
umpland pagini cu cuvinte

"Amor bolnav" de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”

O sticla de vin rosu goala trantita printre-a tale cadre
sub halatul tau de baie, ne privea scarbita
in surdina o vioara trista ne-amagea auzul
versul meu de pe-o hartie arsa isi pierduse pulsul
luxul de a fi numai a mea nu il mai aveam de mult
timpul trecand incet ne strangula orice-am fi avut curat in gand
in noi a mai ramas decat instictul, drogul ce ni-l ofeream reciproc
ne macina usor pe dinauntru, distrugandu-ne de tot
erau minciuni, psihoze, iubire si tradari
ne inecam, posedati parca, in pacate, vegheati de lumanari
intr-o semi-obscuritate profitam parsivi unul de altul
ca doi actori necontrolati prelungindu-si actul
patul ne era podeaua imbibata in culori
un tablou mare si straniu, un tablou numit amor
corpurile se miscau ca o pensula pe panza
pictand in ulei infernul din lumea noastra confuza
pe buza-ti tremuranda-mi regaseam durerea
ce m-obseda, morbida, si-mi oferea placerea
carnea si sudoarea ne trimiteau in transa
doar sticla de vin stia si poezia-mi arsa
ca poate-am fost bolnavi sau poate-a fost visare
dar daca a fost un vis, n-a fost ca orisicare

"Sonho" de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”


Eu sonho ver voce de novo
e reviver aquilo que um dia foi nosso
eu sonho ver os seus olhos claros
o seu sorriso largo e os seus labios
tocar gentil o seu cabelo loiro
sentir o seu cheiro que me deixa louco
nao e pouco o meu carinho
e todo o meu amor quero compartilhar contigo
nao consigo e o meu coracao nao me deixa esquecer voce
ja e tarde demais pra isso, eu sei
tem muitas marcas que voce deixou na areia dos meus pensamentos
e ainda mais no meu ceu de sentimentos
voce e a risada depois da chorada
voce e a chegada depois da largada
voce e o sol, a lua, o mar
voce e a terra que me deixa andar
voce e o fogo da minha paixao
voce vai estar sempre no meu coracao
voce e saudade e muita ainda
voce e a letra dessa folha escondida
eu sei que estou longe, mas quero o seu beijo
voce e a emocao do meu verao, e desejo
eu sonho com voce, isso e verdade
um sonho que um dia vira a ser realidade

"Acolo" de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”


Acolo are multe nume
si e undeva departe
un loc ce si-l scrie fiecare
acolo e aparte
e undeva plin de culoare
de violet, verde si-albastru
de nuante-nspiratoare
sunt cuvinte si idei
ce se joaca, zburatoare
campii intregi doar de miresme
pur si simplu-ncantatoare
soare e mereu sau noapte
iar vorbe se transforma-n soapte
acolo nu trebuie sa mint, sa ma ascund
si de vreau pot sa ma prefac in gand
sunt apa, foc, pamant si vant
acolo sunt liber si-atat

"Doar om" de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”


Ce sa fac daca sunt doar om
si tot ce-i omenesc ma-mpiedica sa fiu domn
sa fiu mai curat, eliberat
sunt carne si os si pamant
deci nu stiu ce-i cu adevarat un gand
sunt legat, prizonier, chiar si fara lanturi
in obsesii si mizerii, nimicuri
ce ma trantesc in santuri
am josnice aspiratii la fel ca toti
si m-am lasat convins ca
de cand ne nastem suntem morti
sunt slab, plin de preconceptii si convingeri
de nevoi, un suferind cautand placeri
scriu despre timp, ce nu-l inteleg
si despre drumuri pe care le petrec
incerc sa deslusesc emotii
descriind succint comotii
sunt doar un om
nu stiu ce fac si nici ce simt
am invatat sa ma prefac, sa mint
sunt propria-mi pedeapsa, izvorul de durere
sunt doar om
fiinta-n decadere

“Ziduri de hârtie” de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”


Patru pereti imi sufoca mintea
ermetic inchis imi pierd simtirea
sunt prins intre voci contradictorii
ce ma opresc, parsive, sa nu-mi revad zorii
s-un numar pierdut printre altele multe
ce-i impartit, scazut de cate vreun nume
s-argumente solide ce-mi interzic zborul
dar niciun cuvant nu-mi poate lua dorul
vor sa imi fure versuri din suflet
sa fiu dezbracat, gol si in cuget
sa fiu fara ganduri si fara dorinte
sa nu cred in randuri, sa nu am credinte
sunt ziduri de piatra ce vor sa m-ucida
si spiritul liber sa mi-l inchida
vor sa-mi transforme inima-n gheata
sa las sa-mi dispara orice fir de speranta
vor sa-mi predau tot ce-am vis despre viata
sa devin un invins, fara zambet pe fata
sunt ziduri dure si-nalte ce mi s-au pus in cale
si-un sir nesfarsit de gratii si zale
banale n-am zile, caci lupt fara-oprire
sa regasesc cerneala, reinventez cuvinte
sa redescopar stari in mii de pagini scrise
sa-mi prefac incercarile-n ziduri de hartie

"Balerina" de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”

Miscari suave-n pasi pe varfuri
asa mi-ai dat iubirea ta
cu extaz, priviri gratioase
si zarea era scena ta
faceai piruete simple
printre lumea de nimic
lasa-i urme-usoare in zapada
caci paseai numai unpic
in ritm de vioara si de pian
levitai, dansai pe cer
eu, spectator, admiram
de pe-un loc dintr-un ungher
pluteai cu norii pe sub soare
ca o lebada in zbor
aveai cerul la picioare
si zorii-ti luminau in ochi
straluceai ca-un inger sacru
aveai sangele de foc
pielea-ti respira pasiune
sub vesmant din stele tot
intre timp s-a scurs o drama
un act fara-un bun sfarsit
balerina mi-e ucisa
dar continua-n infinit

balerina mea exista
singura pe undeva
dar ii cant eu nota care
s-o invie, sa ne regasim candva

"Tot ce-am plans" de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”


Tot ce-am plans a fost odata
si-acum e doar un vis de-atunci
caci de-atunci au trecut anii sau minute
dar s-au dus
obrajii mi-s vestigii vii ale luptelor de lacrimi
ca cetati ce zi de zi-s pregatite de atacuri
au curs siroaie-n colt de strada
cand ai zis ca uiti de mine
dar nici cerul cu-a lui ploaie
nu mi te-a spalat din minte
dulci izvoare s-au prelins pe sarutul nostru
si inca il pastrez in suflet desi nu-si are rostul
sunt multi martori ce-au primit lacrimi curatoare
ca asfaltul pricajit si un umar moale
fierbinti sau murdari, sunt picuri ce pot
sa vindece-o inima, sa curete-un dor
pot sa ridice un spirit cazut
pot sa rascumpere un suflet vandut
tot ce-am plans in drumul meu
si tot ce o-i mai plange
m-ajuta sa zambesc mereu
sa scap de asta lume
tot ce-am plans s-a terminat
m-asteapta o alta maine
cu soare, sori sau ploi din nori
si-un zambet pentru lume

"Suflet de cicatrici" de Radu Marin Deac

din seria “Ziduri de hârtie”


Sunt multe ce am, trecute prin ani
micute si scurte sau lungi si mai mari
facute pe drum, mergand poate gresit
de niste crengi ce-atarna
de care nu m-am ferit
dar am si de alte
raspuns la eschive
deci nici nu conteaza ce crezi ca e bine
sunt urme de lacrimi cerandu-si iertare
curate, fierbinti, simtind nepasare
murdare, uscate si epuizate
sunt urme de lacrimi necontrolate
sunt urme de doruri de foarte departe
de mult prea mult timpul ce ne desparte
sunt urme de mine caci m-am deschis
sunt urme de tine caci te-ai inchis
sunt urme de noi cand ne-am pierdut
sunt urme din noi cand n-am crezut
sunt urme din nopti si zile si luni
sunt urme din vise si promisiuni
sunt urme, tatuaje ca de razboi
pictate, redate-nauntru, in noi
le-avem fiecare, se simte de-aici
am inima, sufletul de cicatrici

"Intr-o februarie" de Radu Deac

din seria “Ziduri de hârtie”

Mi-era frig oarecum
dar cald pe dinauntru
obraji inghetati si buze fierbinti
te plimbai cu mine, eram fericiti
incurcam povesti pasind prin zapezi
ma dezmierdai oricum cu ochii tai limpezi
n-aveam nimic al nostru
n-aveam nici zi, nici noapte
dar ne furam mereu clipele de soapte
eram din lumi aparte
si o stiam prea bine
dar te doream aproape
invaluit de tine
de linii, culori si vorbe putine
de saruturi ce-au spart gheata din mine
de parfum de femeie si pielea ta goala
fragmente de vis dintr-o luna speciala
mi-era frig oarecum
era intr-o februarie
m-ai ocrotit atunci
mi-ai daruit visare

"Ce-ar fi..." de Radu Deac

din seria “Ziduri de hârtie”

Ce-ar fi sa-mi ghicesti iar mintea
defapt sa-mi asculti inima soptindu-ti
cuvinte ce nu fac decat sa complice evidentul
sa-mi simti degetele cutreierandu-ti trupul
tremurand pe pielea ta fina
ce-ar fi sa uit tot ce cred ca stiu
si sa ma-nveti iar sa rad
sa plang, sa vorbesc, sa cant
sunete, litere, semne si nume
toate aceleasi, dar toate noi
ce-ar fi sa-mi redai buzele-ti moi
ochii tai limpezi si parul tau blond
culori amestecate-n tablouri ciudate
sau numere-n ecuatii perfect adunate
sa fim noi
copiii aceia, de mana, pe strazi
pe pajisti de linisti, curati, fara garzi
ce-ar fi sa te-mbratisez iar
din noapte in zori
s-avem iar o viata ca-un cer fara nori
ce-ar fi sa ma-ntorc, sa te-ntorci
sa ne-ntoarcem din drumuri
si pagini nescrise sa le umplem de randuri

"Necunoscută" de Radu Deac

din seria “Ziduri de hârtie”


Defapt tu cine esti
sa vrei sa-ncerci sa ma salvezi
sa-mi trimiti scrisori din suflet
si sa suferi, sa m-astepti
tu imi spui ca ma iubesti
desi-s foarte departe
si-orice-ar fi pe lumea asta
numic nu ne desparte
in nopti singure si reci
eu te simt aproape
si te-aud cum imi soptesti
tu esti a mea visare
alinare gasesc in cuvintele tale
si vreau sa te-acopar cu un voal de petale
vreau sa te rasfat
si sa-ti cunosc durerea
vreau sa imi zambesti
si sa cunosti placerea
nu stiu cum te numesti
poate esti pierduta
dar te iubesc mereu
a mea necunoscuta

vineri, 11 aprilie 2014

Tablele de Emerald ale lui Hermes Trismegistus


Tablele de Emerald ale lui Hermes Trismegistus
(traducere in limba romana de Radu Marin Deac din limba latina: „Chrysogonus Polydorus, Nuremberg 1541”) :

I. Adevărat, fără minciună, sigur și cel mai adevărat.

II. Ceea ce este jos este asemenea (a) ceea ce este sus, și ceea ce este sus este asemenea (a) ceea ce este jos, pentru a realiza minunile unicului.

III. Și asemenea cum toate lucrurile purced din unul, prin meditatia unuia (singur), asa toate lucrurile s-au născut de la un singur lucru, adaptandu-se.

IV. Tatăl său este Soarele. Mama lui este Luna, Vântul purtandu-l în pantecele lui, mancarea lui Pamant este.

V. Tatăl tuturor consacrarilor (cand iti urmezi viziunea/dorinta/religia; drumurilor catre iluminare) (Telesmi) (Newton - „perfectiunilor”) întregii lumi este aici.

VI. Puterea lui intreaga este, dacă este convertit în pământ.

VII. Separa (tu) pământul de foc, subtilul de gros, usor, cu mare talent (indemanare si grija).

VIII. Se urcă de la pământ la cer, din nou coborand pe pământ și primește forța lucrurilor superioare și inferioare .

IX. Asa ai Gloria întregii lumi.

X. De aceea fuge de tine toata obscuritatea.

XI. Aceasta este toată puterea puterilor puternicului, ce învinge toate lucrurile subtile și toate solide le pătrunde.

XII. Asa lumea creata este.

XIII. De aici vor fi adaptări minunate, a caror mod este aici. Deci sunt numit Hermes de Trei Ori Mare, având cele trei părți ale filosofiei întregii lumi.

XIV. Complet este ceea ce am vorbit despre activitatea Soarelui.
 
 
Nota: Dupa cum puteti observa traducerea a fost doar putin adaptata. Interpretarea ramane la latitudinea fiecaruia. Daca considerati ca traducerea trebuie revizuita, va rog sa lasati un comentariu. Va multumesc frumos! Jah bless!